Festivalul "Hoinar" se încheie marți, 14 mai 2024, cu un recital la Ateneul Român. Mai multe amănunte despre cum s-a desfășurat suita de evenimente inclusă în ediția a VII-a - pianistul Florian Mitrea, fondatorul festivalului, în dialog cu Ioana Țintea.

Florian Mitrea, ce a cuprins oferta festivalieră de anul acesta și care au fost cele mai importante aspecte pe care le-ați avut în vedere atunci când ați conceput programul evenimentelor Festivalului Hoinar?

"Festivalul Hoinar - Carnaval" a fost un festival-poveste. Ne-am propus să spunem patru povești publicului, dintre cele mai variate.

Am început cu un spectacol arc între tinerețe și bătrânețe, care s-a numit "Songs of the Clown". Pianista Daria Tudor și mezzosoprana Verena Tönjes au prezentat un program de lieduri cu această tematică a clownului - piese de Kowalski, Korngold și Kurt Weill; un recital de lied cu dramaturgie și cu un scenariu care a fost foarte gustat de public.

A doua zi, sâmbătă dimineața, am avut matineu la Teatrul ACT, un spectacol pentru copii dar și pentru părinți - "A fost odată un pian". Un recital de pian, iată, și acesta neobișnuit așa cum a fost recitalul de lied. Un recital de pian cu muzică inspirată din basme și povești.  S-a desfășurat în semi-întuneric, pentru că pe un ecran ilustrații cu text și imagine care povesteau basmul în timp ce noi cântam la pian piesele respective, ca pe o coloană sonoră. A fost sold-out, a fost sala plină de copii foarte cuminți care au stat și au ascultat o oră de cea mai mare muzică scrisă pentru pian.

Apoi, duminică seară, am avut un spectacol foarte diferit. Spectacolul cu "Vocea umană" de Francis Poulenc, o operă deosebită pentru o singură actriță și pentru un pianist. O operă despre un personaj obișnuit aflat într-o situație excepțională a vieții. A fost, iarăși, un spectacol care s-a ținut cu casa închisă deoarece s-au vândut toate biletele. Și feedback-ul primit de la public a fost încântător. Ne-au spus că n-au crezut că opera poate fi atât de intimă; de obicei, opera este un gen expansiv, cu decoruri, cu regie fantastică. Ne-a bucurat acest feedback și, după operă, am stat de vorbă într-o dezbatere organizată, cu un psiholog invitat, cu un scriitor, cu un actor, cu rectorul UNATC-ului, Liviu Lucaci. Am stat de vorbă despre ce putem învăța din genul acesta de spectacole.

Astăzi suntem la Ateneu, ne-am mutat să repetăm pentru că mâine, de la ora 19.00, avem seara de închidere, care poartă și titlul ediției de anul acesta, "Carnaval". Încheiem simetric festivalul... un recital, iarăși, arc între tinerețe și bătrânețe - Brahms și Saint-Saens, aflați la cei doi poli opuși ai vieții, în tinerețe și la bătrânețe. Și, bineînțeles, terminăm cu nemuritorul "Carnaval al animalelor", și acesta prezentat inedit - cu texte, cu poezii recitate pe scena Ateneului alături de noi de actrița Alexandrina Halic.

De ce credeți că este importantă organizarea unor astfel de evenimente culturale precum Festivalul Hoinar?

Ne-am dorit să fim un festival de muzică clasică neobișnuit. Mai ales cu această ediție,  să ne ducem către publicul larg, poate publicul care nu frecventează teatrul de operă sau sala de concert. Ne-am dorit să fim un festival pentru toată lumea. De aceea ne-am dus, de exemplu, către spațiul teatrului independent, care sparge barierele, rupe etichetele de protocol și liberalizează cumva arta, dacă vreți. Publicul devine parte din actul artistic; nu există bariera aceea dintre scenă și public.

Suntem onorați să fim și pe scena Ateneului Român, în templul muzicii clasice. Dar, în același timp, chiar și la Ateneu vrem să venim cu o altă latură, care să atragă poate un public mult mai numeros. De aceea, toate evenimentele pe care le-am avut au avut acest element al vocii umane, al textului recitat sau cântat care se adresează direct, fără elemente abstracte și care poate fi înțeles la toate vârstele.

Deși locuiți în Marea Britanie de mulți ani, vă întoarceți constant în România pentru diverse proiecte cum ar fi Festivalul Hoinar. Ce vă determină să reveniți pe scena românească?

Acasă e tot acasă! Eu aici m-am format și am avut un mare noroc să pot pleca dintr-un sistem de educație muzicală atât de bine pus la punct, să fiu expus la tot ce a însemnat viața muzicală românească din care am învățat foarte multe. N-am să încetez să spun niciodată că formarea mea aici s-a definitivat. Sigur că m-am specializat mai departe la facultate cu ultimul meu maestru, cu Boris Petrușanscki, la Imola, dar fundamentul, baza au fost puse aici.Și avem o școală fantastică muzicală care trebuie susținută și e o valoare nu de ieri, nu de astăzi... este fundamentată pe o tradiție fantastică.

Mi-am dorit, prin Festivalul Hoinar, să dau ceva țării înapoi. De fapt, Hoinarul a început în 2016 ca un proiect educațional. Mergeam în școli, selectam elevi pianiști din învățământul muzical de specialitate și organizat ateliere de lucru, cursuri de măiestrie și le ofeream consultanță profesională pentru că mi s-a părut că-i pot ajuta cu acest lucru - cu experiența mea de concurs, spre exemplu, sau cum dezvolți un soi de carieră, cum îți găsești un drum al tău după cursuri, ceea ce e foarte greu, e o perioadă foarte dezorientantă când termini facultatea și nu știi pe unde să o iei.

De România mă vor lega foarte multe lucruri întotdeauna. Mai nou, merg și prin țară. Am fost la Iași, la Constanța... am găsit acolo niște colective  în colegiile de muzică, care se încăpățânează să facă performanță și nu pot decât să mă bucur  că dumnealor consideră că pot să-i ajut.